experiment definitie

EXPERIMÉNT s.n. 1. Experiență (2) [DEX ´98, DN]. 2. (În artă, literatură) Folosirea cu caracter experimental a unor modalități și tehnici noi. [< lat. experimentum, cf. germ. Experiment]. substantiv neutru experiment

EXPERIMÉNT s. n. 1. experiență (2). 2. folosirea cu caracter experimental a unor modalități și tehnici noi. (< germ. Experiment, lat. experimentum) substantiv neutru experiment

*experimént n., pl. e (lat. experimentum). Experiență, probă științifică. substantiv neutru experiment

experimént s. n., pl. experiménte substantiv neutru experiment

experiment n. experiență științifică. substantiv neutru experiment

EXPERIMÉNT, experimente, s. n. Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență (2). – Din lat. experimentum. substantiv neutru experiment

EXPERIMÉNT, experimente, s. n. (Rar) Experiență; (în special) provocare intenționată a unor fenomene pentru a studia legile lor. Experiment de laborator. substantiv neutru experiment

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului experiment

experiment   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular experiment experimentul
plural experimente experimentele
genitiv-dativ singular experiment experimentului
plural experimente experimentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z