reduceri si promotii 2018
Definitie expediere - ce inseamna expediere - Dex Online

expediere definitie

EXPEDIÉRE s.f. Acțiunea de a expedia și rezultatul ei; expediție, trimitere. [Pron. -di-e-. / < expedia]. substantiv feminin expediere

expediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. expediérii; pl. expediéri substantiv feminin expediere

EXPEDIÉRE, expedieri, s. f. Acțiunea de a expedia și rezultatul ei; expediție, trimitere. [Pr.: -di-e-] – V. expedia. substantiv feminin expediere

EXPEDIÉRE, expedieri, s. f. Acțiunea de a ex­pedia; trimitere (prin poștă sau prin cale ferată) a unui obiect la locul de destinație. Expedierea coletului. – Pronunțat: -di-e-. substantiv feminin expediere

EXPEDIÁ vb. I. tr. 1. A trimite (scrisori, pachete etc.) la destinație. 2. (Fam.) A îndepărta (pe cineva), a se descotorosi, a se debarasa (de cineva). ♦ A face iute și cu ușurință (o treabă, un lucru). [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expédier, lat. expedire]. verb tranzitiv expedia

EXPEDIÁ vb. tr. 1. a trimite (scrisori, bani, pachete etc.) la destinație. 2. (fam.) a îndepărta pe cineva, a se descotorosi, a se debarasa de cineva. ◊ a face ceva în grabă și superficial. (< fr. expédier, lat. expedire) verb tranzitiv expedia

expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind) verb tranzitiv expedia

expedià v. 1. a porni la un loc hotărît: a expedia o ladă; 2. a grăbi execuțiunea: a expedia o afacere; 3. a face o copie conformă: a expedia un contract. verb tranzitiv expedià

EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. verb tranzitiv expedia

EXPEDIÁ, expediez, vb. I. T r a n z. (Cu privire la scrisori, pachete, bani etc.) A trimite (prin poștă, prin cale ferată etc.) la locul de destinație. I-am expediat o scrisoare recomandată. ◊ (Familiar, cu privire la per­soane) Era să merg la Hamburg, dar trebuie să stau să expediez întîi pe Matei. CARAGIALE, O. VII 6. ♦ (Familiar) A îndepărta (pe cineva), a termina repede (cu cineva), a se descotorosi (de cineva). ♦ (Familiar). A executa (o lucrare) repede și superficial. – Pronunțat: -di-a. verb tranzitiv expedia

*expediéz v. tr. (fr. expédier, d. expédient, expedient; lat. ex-pedire, a libera, a descurca, d. pes, pédis, picĭor. V. împedec [!]). Trimet [!] la destinațiune: a expedia o scrisoare, o ladă. Fac ĭute: a expedia o afacere. Fig. Iron. Trimet pe lumea cealaltă, exoflisesc, mă cotorosesc: calău [!] îl expedie răpede [!] pe condamnat, a expedia un solicitator. verb tranzitiv expediez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului expediere

expediere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expediere expedierea
plural expedieri expedierile
genitiv-dativ singular expedieri expedierii
plural expedieri expedierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z