expectativă definitie

EXPECTATÍVĂ s.f. Așteptare, speranță întemeiată pe anumite drepturi, probabilități sau promisiuni; expectație. [Var. espectativă s.f. / < fr. expectative, cf. lat. expectare – a aștepta]. substantiv femininexpectativă

EXPECTATÍVĂ s. f. așteptare, speranță întemeiată pe anumite drepturi, promisiuni sau probabilități; expectație. (< fr. expectative) substantiv femininexpectativă

*expectatívă f., pl. e (fem. d. expectativ; fr. -ive). Așteptare bazată pe promisiunĭ orĭ probabilitățĭ: a sta în expectativă. substantiv femininexpectativă

expectatívă s. f., g.-d. art. expectatívei; pl. expectatíve substantiv femininexpectativă

expectativă f. așteptare întemeiată pe promisiuni sau probabilități: a rămânea în expectativă. substantiv femininexpectativă

EXPECTATÍVĂ, expectative, s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații și așteptarea unui moment potrivit; expectație. – Din fr. expectative. substantiv femininexpectativă

EXPECTATÍVĂ s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neinter­venție în anumite chestiuni sau situații în așteptarea unui moment potrivit. În aparență, politica Franciei în Principate era o politică cu totul de expectativă. GHICA, S. 176. ◊ E x p r. A fi (sau a sta) în expectativă = a fi (sau a sta) în așteptare, pentru a interveni la momentul oportun. substantiv femininexpectativă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiexpectativă

expectativă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expectati expectativa
plural expectative expectativele
genitiv-dativ singular expectative expectativei
plural expectative expectativelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z