EXÓD s.n. 1. Parte finală (care conține deznodământul și catastrofa) a unei tragedii grecești. 2. Emigrare în masă a unei populații. [Pl. -uri. / < fr. exode, cf. gr. exodos – ieșire]. substantiv neutruexod
EXÓD s. n. 1. parte finală a unei tragedii grecești, deznodământul și ieșirea din scenă. 2. emigrare în masă a unei populații. (< fr. exode, lat. exodus) substantiv neutruexod
*exód n., pl. urĭ și oade (vgr. éx-odos, ĭeșire. V. met- și peri-od). A doŭa carte a Pentateŭculuĭ, în care se descrie ĭeșirea Jidanilor din Egipt. Mare emigrațiune. substantiv neutruexod
exód s. n., pl. exóduri substantiv neutruexod
exod n. 1. a doua carte a Pentateucului în care se descrie ieșirea Evreilor din Egipt; 2. fig. mare emigrațiune. substantiv neutruexod
EXÓD, exoduri, s. n. 1. Emigrare în masă a unei populații, evacuare, refugiere (în timp de război, cataclisme etc.); plecare în număr mare (dintr-o regiune în alta, de la sat la oraș etc.). 2. Parte finală a unei tragedii grecești, cuprinzând deznodământul și ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor. – Din fr. exode. substantiv neutruexod
EXÓD, exoduri, s. n. 1. Părăsire în masă a unei țări sau a unui teritoriu de către o populație; emigrare. 2. Parte finală care cuprinde deznodămîntul unei tragedii grecești și totodată ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor. substantiv neutruexod
exod substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | exod | exodul |
plural | exoduri | exodurile | |
genitiv-dativ | singular | exod | exodului |
plural | exoduri | exodurilor |