EXOCÁRP s.n. Partea externă a pericarpului. [< fr. exocarpe, cf. gr. exo – în afară, karpos – fruct]. substantiv neutruexocarp
EXOCÁRP s. n. partea externă a pericarpului. (< fr. exocarpe) substantiv neutruexocarp
exocárp s. n., pl. exocárpuri substantiv neutruexocarp
EXOCÁRP, exocarpuri, s. n. (Bot.) Epicarp. – Din fr. exocarpe. substantiv neutruexocarp
exocarp substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | exocarp | exocarpul |
plural | exocarpuri | exocarpurile | |
genitiv-dativ | singular | exocarp | exocarpului |
plural | exocarpuri | exocarpurilor |