EXMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricole; eliminare definitivă. [< exmatricula]. substantiv femininexmatriculare
exmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculắrii; pl. exmatriculắri substantiv femininexmatriculare
EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula. substantiv femininexmatriculare
EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula. substantiv femininexmatriculare
EXMATRICULÁ vb. I. tr. A elimina (un elev, un student) dintr-o școală, dintr-o facultate etc., scoțând(u-l) din matricole. [Cf. germ. exmatrikulieren < lat. ex – în afară, matricula – registru]. verb tranzitivexmatricula
EXMATRICULÁ vb. tr. a exclude sau a elimina un elev, un student din instituția de învățământ pe care o frecventează. (< germ. exmatrikulieren) verb tranzitivexmatricula
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză verb tranzitivexmatricula
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I.Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. verb tranzitivexmatricula
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, student sau aspirant dintr-o instituție de învățămînt, ștergîndu-i numele din registrul matricol. [Rectorul] organizează admiterea și absolvirea și poate exmatricula studenții și aspiranții necorespunzători cerințelor învățămîntului superior. COL. HOT. DISP. 119. verb tranzitivexmatricula
*exmatriculéz v. tr. (germ. exmatriculieren). Șterg numele din matriculă [!] (unuĭ student, unuĭ soldat ș. a.). – Și desm- și dezm-. verb tranzitivexmatriculez
exmatriculare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | exmatriculare | exmatricularea |
plural | exmatriculări | exmatriculările | |
genitiv-dativ | singular | exmatriculări | exmatriculării |
plural | exmatriculări | exmatriculărilor |