existent definitie

EXISTÉNT, -Ă adj. Care există, care este. [Pron. eg-zis-. / cf. fr. existant]. adjectivexistent

EXISTÉNT, -Ă I. adj. care există, trăiește. II. s. n. 1. (fil.) manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 2. (jur.) orice categorie de bunuri aparținând unei întreprinderi la o anumită dată. (< fr. existant) adjectivexistent

*existént, -ă adj. (lat. ex-sistens, fr. existant). Care există: legile existente. – Ob. egz- (după fr.). adjectivexistent

existént1 [x pron. gz] adj. m., pl. existénți; f. existéntă, pl. existénte adjectivexistent

*existént2 [x pron. gz] s. n. adjectivexistent

existent a. care există: legile existente. adjectivexistent

EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență). adjectivexistent

EXISTÉNT. -Ă, existenți, -te, adj. Care există, care se află în ființă, care este în vigoare. Convenție comer­cială existentă între două state. adjectivexistent-ă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiexistent

existent  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular existent existentul existentă existenta
plural existenți existenții existente existentele
genitiv-dativ singular existent existentului existente existentei
plural existenți existenților existente existentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z