exigent definitie

EXIGÉNT, -Ă adj. Care cere multă grijă, multă atenție, care pretinde îndeplinirea strictă a datoriei; pretențios. [Cf. fr. exigeant, lat. exigens]. adjectivexigent

EXIGÉNT, -Ă adj. care necesită multă grijă, strictețe; pretențios, sever; exiguu (1). (< fr. exigeant, lat. exigens) adjectivexigent

*exigént, -ă adj. (lat. éxigens, -éntis). Care exige mult: profesor exigent cu eleviĭ luĭ. adjectivexigent

exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte adjectivexigent

exigent a. care exige mult: ești prea exigent. adjectivexigent

EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis. adjectivexigent

EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. (Despre oameni) Care cere mult de la alții și de la sine însuși; care pretinde mult; pretențios. Devine din ce în ce mai puțin exigent cu cei cari și cu ceea ce-l incunjură. CARAGIALE, O. VII 45. Bag... de seamă că deviu din ce în ce mai exigent și că nu fac alta decît a scoate mereu la mărunte ponoase cărții tale. ODOBESCU, S. III 38. ♦ (Despre lucruri) Care cere efort și măiestrie pentru a fi realizat. Prozodia complicată și exigentă a versului alexandrin. ODOBESCU, S. I 246. adjectivexigent

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiexigent

exigent  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exigent exigentul exigentă exigenta
plural exigenți exigenții exigente exigentele
genitiv-dativ singular exigent exigentului exigente exigentei
plural exigenți exigenților exigente exigentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z