reduceri si promotii 2018
Definitie exercițiu - ce inseamna exercițiu - Dex Online

exercițiu definitie

EXERCÍȚIU s.n. 1. (De obicei la pl.) Acțiune fizică sau intelectuală, repetată, făcută pentru a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc. ♦ Mică piesă vocală sau instrumentală creată în scopul de a obișnui pe cel care învață să cânte sau pe cel ce studiază un instrument muzical cu o anumită problemă tehnică. ♦ Instruire a militarilor pentru a învăța deprinderea mânuirii armelor și a modului de a lupta. ♦ Temă dată școlarilor spre a-i familiariza cu unele materii. 2. Exercitare, îndeplinire. ♦ Exercițiu bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ◊ În exercițiul funcțiunii = în timpul serviciului legal. [Pron. -țiu, pl. -ii. / cf. lat. exercitium, fr. exercice]. substantiv neutru exercițiu

*exercíțiŭ n. (lat. exercitium). Acțiunea de a-țĭ exercita corpu orĭ mintea, de a te deprinde cu armele, cartea ș. a.: exercițiĭ militare, exercițiĭ de traducere. Deprindere, temă dată școlarilor: exercițiĭ de stil. Acțiunea de a practica o artă, o carieră, o industrie: exercițiu mediciniiĭ, olăriiĭ. Perceperea veniturilor publice pe un an. A face exercițiŭ saŭ exercițiĭ, a te exercita. – Ob. egz- (după fr.). substantiv neutru exercițiŭ

EXERCÍȚIU s. n. 1. activitate fizică sau intelectuală, repetată sistematic, spre a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc. ◊ mică piesă vocală sau instrumentală în scopul dezvoltării deprinderilor tehnice. ◊ metodă de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau însușirea modului de a lupta. ◊ temă dată elevilor spre a-i familiariza cu unele cunoștințe predate. 2. exercitare, îndeplinire. ♦ ~ bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ♦ în ~l funcțiunii = în timpul sau în cadrul serviciului legal. (< fr. exercice, lat. exercitium) substantiv neutru exercițiu

exercíțiu [x pron. gz, țiu pron. țiu] s. n., art. exercíțiul; pl. exercíții, art. exercíțiile (-ți-i-) substantiv neutru exercițiu

exercițiu n. 1. acțiunea de a exercita o artă, o carieră, o industrie: exercițiul unei funcțiuni; 2. acțiunea de a (se) exersa la mânuirea armelor și la evoluțiunile militare: a face exerciții; 3. mișcări destinate a da mlădiere corpului: gimnastica e un excelent exercițiu; 4. temă dată școlarilor spre a-i familiariza cu unele materii: exerciții de stil; 5. perceperea veniturilor publice pe un an: exercițiul anului viitor. substantiv neutru exercițiu

EXERCÍȚIU, exerciții, s. n. 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau abilități. ♦ Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor și executarea acțiunilor de luptă. ♦ Temă servind ca mijloc pentru însușirea de cunoștințe într-un anumit domeniu. 2. (Despre un funcționar, o persoană oficială; în sintagma) În exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; în sintagma) Exercițiu bugetar = perioadă egală cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aprobă, se execută și se raportează bugetul. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium. substantiv neutru exercițiu

EXERCÍȚIU, exerciții, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, cu scopul de a cîștiga îndemînare și agerime într-un anu­mit domeniu. V. antrenament. Exerciții fizice.Exercițiile vinătorești au darul de a dezvolta într-un chip cu totul excepțional imaginațiunea omenească. ODOBESCU, S. III 47. ♦ Instruire, deprindere a militarilor cu mînuirea armelor și cu executarea acțiunilor de luptă. V. i n s t r u c ț i e. Cătanele... începură a-și face exercițiile. RETEGANUL, P. IV 12. Trebile șicanei nu se învoiesc cu exercițiile unui ostaș. NEGRUZZI, S. II 144. ♦ Temă (de școală) servind ca mijloc pentru dezvoltarea îndemînării și agerimii într-un anumit domeniu. Culegere de exer­ciții și probleme. 2. (Despre un funcționar, o persoană oficială, în expr.) În exercițiul funcțiunii = în timpul serviciului legal. Să-i torni, domnule taxator, un proces-verbal drastic de ultragiu adus în exercițiul funcțiunii. BART, S. M. 89. 3. (Fin.; mai ales în e x p r.) Exercițiu bugetar = (în capitalism) perioadă (de obicei de un an caledaristic) pentru care se întocmește și se execută bugetul unei țări. substantiv neutru exercițiu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului exercițiu

exercițiu   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exercițiu exercițiul
plural exerciții exercițiile
genitiv-dativ singular exercițiu exercițiului
plural exerciții exercițiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z