exemplar definitie

EXEMPLÁR s.n. 1. Fiecare dintre obiectele identice ale unei serii de lucruri, multiplicate după un model comun. 2. Reprezentant izolat al unei categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplarium]. adjectivexemplar

EXEMPLÁR, -Ă adj. Care poate servi ca exemplu. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplaris]. adjectivexemplar

EXEMPLÁR¹ s. n. 1. fiecare dintre obiectele multiplicate în serie după un model comun. 2. fiecare dintre reprezentanții unei aceleiași categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. (< fr. exemplaire, lat. exemplarium) adjectivexemplar

EXEMPLÁR², -Ă adj. 1. care poate servi ca exemplu. 2. cu caracter drastic, servind ca avertisment. (< fr. exemplaire, lat. exemplaris) adjectivexemplar

exemplar, exemplare s. n. femeie frumoasă. adjectivexemplar

*exemplár, -ă adj. (lat. exemplaris). Care poate servi de exemplu: tuturor vinovaților trebuĭe să li se aplice pedepse exemplare. Adv. În mod exemplar. – Ob. egz- (după fr.). adjectivexemplar

*exemplár n., pl. e (lat. exemplar). Model, izvod, formă de imitat. Fie-care obĭect reprodus după un tip comun: ziarele apar în miĭ de exemplare. – Ob. egz- (după fr.). adjectivexemplar

exemplár¹ [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre adjectivexemplar

exemplár² [x pron. gz] s. n., pl. exempláre adjectivexemplar

exemplar a. care poate servi de exemplu: conduită exemplară. ║ n. 1. model de urmat; 2. obiect reprodus după un tip comun: carte trasă în 3000 exemplare. adjectivexemplar

EXEMPLÁR¹, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium. adjectivexemplar

EXEMPLÁR², -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris. adjectivexemplar

EXEMPLÁR¹, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice, gravate, tipărite, litografiate etc. reproduse în număr mare după un model comun. Să-mi dea pentru o ediție de 3000 exemplare măcar 2000 de lei. CARAGIALE, O. VII 12. Voi trimite in curînd mai multe exemplare din repertoriul meu dramatic. ALECSANDRI, S. 71. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare luat izolat. V. tip. Copiii acestor locuri par cele mai desăvîrșite exem­plare de inteligență. BOGZA, C. O. 281. Doctorul era un interesant și unic exemplar. BART, E. 120. Stă la masă, pe un scaun de palisandru, exemplar unic. VLAHUȚĂ, O. A. 246.veahuță, O. A. 246. adjectivexemplar

EXEMPLÁR², -Ă, exemplari, -e, adj. Care este atît de desăvîrșit, încît poate servi drept exemplu, poate fi luat drept model. Purtare exemplară. ▭ O grijă deose­bită trebuie acordată pregătirii exemplare pentru iernatul animalelor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 3070. ♦ (Despre o mus­trare, o pedeapsă etc.) Care are un caracter atît de drastic, încît poate servi ca avertisment. Pedeapsa trebuie să fie exemplară, DUMITRIU, B. F. 87. Merită o pedeapsă exemplară. BĂLCESCU, O. II 271. adjectivexemplar