executare definitie

*execút, a -á v. tr. (fr. exécuter, d. lat. éx-sequi, ex-secútus sum, a urmări pînă la capăt). Împlinesc, realizez: a executa o hotărîre. Fac: a executa o statuă. Cînt: a executa un cîntec. Execut un condamnat la moarte, îl omor. Execut un debitor, îĭ vînd averea conform hotărîriĭ tribunaluluĭ. V. refl. Fac ceĭa ce mi se impune: ți-s dator: decĭ mă execut (plătesc). – Ob. -egz- (după fr.) verb tranzitivexecut

executa, execut v. t. (intl.) a fura (pe cineva) verb tranzitivexecuta

executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă verb tranzitivexecuta

EXECUTÁ vb. I. tr. 1. A face, a prelucra, a fabrica. 2. A pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan etc.). ♦ refl. A se supune. 3. A cânta o bucată muzicală; a dansa (un dans, un balet etc.). 4. A îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație. ♦ A duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. [Pron. eg-ze-, p.i. execút. / < fr. exécuter]. verb tranzitivexecuta

EXECUTÁ vb. I. tr. 1. a face, a prelucra. 2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan). 3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet). 4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație. ◊ a duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. II. refl. a se supune. (< fr. exécuter) verb tranzitivexecuta

executà v. 1. a pune în lucrare, a aduce la îndeplinire: a executa o hotărîre; 2. a cânta: a executa o bucată de muzică; 3. a vinde judecătorește averea cuiva: a executa un debitor; 4. a face să peară: a executa pe un condamnat. verb tranzitivexecutà

EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. verb tranzitivexecuta

EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica. Uzina execută strunguri. ▭ Fotografie urîtă și naivă... executată într-un atelier ieftin. C. PETRESCU, A. 365. Painjenii își executau tăcuta și pacinica lor industrie. EMINESCU, N. 38. ♦ (Cu privire la legi, măsuri, ordine etc.) A aduce la înde­plinire, a realiza. Gospodăria colectivă se obligă să execute întocmai planurile de producție, însămînțări, prășitul, recoltatul, treieratul,dezmiriștitul,arăturile de toamnă și primăvară. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2672. ◊ Refl. pas. Ii pare rău că nu s-a putut executa planul nostru de petrecere. CARAGIALE, O. VII 35. 2. Refl. A se supune, a da ascultare. Îl conduse... la hotel, poruncind portarului să dea camera cea mai bună... Portarul se execută. C. PETRESCU, Î. II 133. ♦ (Glumeț) A da bani, a plăti. Imediat ce sosesc, mă execut cu 200 m[ărci]. CARAGIALE, O. VII 167. 3. Tranz. A face în fața unui public exerciții de gimnastică, figuri de balet etc. Copiii coreeni... au executat dansuri coreene, romînești și ucrainene. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/1. ** A cînta o bucată muzicală (din gură sau din instrumente) (Absol.) Muncitorii execută din creațiile lui Bach, Mozart,Beethoven, Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/5. 4. Tranz. A aduce la îndeplinire o hotârîre jude­cătorească, un act al autorității sau o obligație. 5. Tranz. A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea. Peste două zile Bibescu nu va mai putea executa pe nimeni după capul lui. CAMIL PETRESCU, O. II 284. verb tranzitivexecuta

A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ a se exila, a face pușcăria cu berilă, a fi în postul mare, a intra în postul cel mare, a merge la reciclare, a sta la naftalină. verb tranzitivaexecutaocondamnarepenală