EXECRAȚIÚNE s.f. v. execrație. substantiv femininexecrațiune
*execrațiúne f. (lat. ex-secrátio, -ónis). Sentiment de groază, de scîrbă extremă. Persoană saŭ lucru care inspiră acest sentiment: Nerone a fost execrațiunea neamuluĭ omenesc. Imprecațiune, blestem: a profera miĭ de execrațiunĭ. – Și -áție. substantiv femininexecrațiune
execrați(un)e f. 1. sentiment de groază, de scârbă extremă; 2. persoană sau lucru ce inspiră acest sentiment: Neron fu execrațiunea neamului omenesc. substantiv femininexecrațiune
execrațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | execrațiune | execrațiunea |
plural | execrațiuni | execrațiunile | |
genitiv-dativ | singular | execrațiuni | execrațiunii |
plural | execrațiuni | execrațiunilor |