EXECRÁBIL, -Ă adj. Dezgustător, respingător, oribil. [Pron. ec-se-. / cf. fr. exécrable, lat. exsecrabilis]. adjectivexecrabil
EXECRÁBIL, -Ă adj. dezgustător, respingător, oribil. (< fr. exécrable, lat. exsecrabilis) adjectivexecrabil
*execrábil, -ă adj. (lat. ex-secrabilis). Abominabil, oribil. Fig. Foarte răŭ: mîncărĭ [!] execrabile. Adv. În mod execrabil: a cînta execrabil. adjectivexecrabil
execrábil (-xe-cra-) adj. m., pl. execrábili; f. execrábilă, pl. execrábile adjectivexecrabil
execrabil a. foarte rău. adjectivexecrabil
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. – Din fr. exécrable, lat. execrabilis. adjectivexecrabil
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. (Franțuzism) Care trezește dezgust, repulsie; respingător, detestabil, foarte rău, oribil. Conduită execrabilă. adjectivexecrabil
execrabil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | execrabil | execrabilul | execrabilă | execrabila |
plural | execrabili | execrabilii | execrabile | execrabilele | |
genitiv-dativ | singular | execrabil | execrabilului | execrabile | execrabilei |
plural | execrabili | execrabililor | execrabile | execrabilelor |