EXCRETÓRIU, -IE adj. (Rar) Excretor. [Pron. -riu. / < fr. excrétoire]. adjectivexcretoriu
*excretóriŭ, -ie adj. (d. a excreta). Fiziol. Care servește la excrețiune: organe excretoriĭ. adjectivexcretoriŭ
excretoriu a. ce servă la excrețiuni: organe excretorii. adjectivexcretoriu
excretoriu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | excretoriu | excretoriul | excretorie | excretoria |
plural | excretorii | excretoriii | excretorii | excretoriile | |
genitiv-dativ | singular | excretoriu | excretoriului | excretorii | excretoriei |
plural | excretorii | excretoriilor | excretorii | excretoriilor |