exclusivism definitie

EXCLUSIVÍSM s.n. Refuz categoric de a ține seama de părerile, de ideile altcuiva, de a veni în contact cu altfel de oameni etc.; caracterul a ceea ce este exclusiv. [< fr. exclusivisme]. substantiv neutru exclusivism

EXCLUSIVÍSM s. n. 1. refuz categoric de a ține seama de părerile sau ideile altora. 2. caracterul, însușirea a ceea ce este exclusiv. (< fr. exclusivisme) substantiv neutru exclusivism

*excluzivízm n. Spiritu de excluziune a ideilor saŭ gusturilor altuĭa. substantiv neutru excluzivizm

exclusivísm s. n. substantiv neutru exclusivism

excluzivism n. spirit excluziv. substantiv neutru excluzivism

EXCLUSIVÍSM s. n. 1. Atitudinea celui care refuză să ia în considerație părerile sau ideile altora. 2. Caracterul a ceea ce este exclusiv. – Din fr. exclusivisme. substantiv neutru exclusivism

EXCLUSIVÍSM s. n. Atitudine greșită prin care cineva refuză să ia în considerare părerile sau ideile altora, să vină în contact cu oameni din alt grup social, să folosească alte obiecte decît cele cu care e deprins etc. substantiv neutru exclusivism