exclusiv definitie

EXCLUSÍV, -Ă adj. Care se exclude unul pe altul. ♦ Referitor la un singur lucru. // adv. Excluzându-se orice altă posibilitate. ♦ În afară de, exceptând. [Pron. ecs-clu-, var. excluziv, -ă adj. / cf. fr. exclusif]. adjectivexclusiv

EXCLUSÍV, -Ă I. adj. (despre noțiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva. ◊ referitor la un singur lucru. II. adv. cu excluderea altor posibilități, în afară de. ◊ numai. (< fr. exclusif, lat. exclusivus) adjectivexclusiv

*excluzív, -ă adj. (mlat. exclusivus). Incompatibil cu alt-ceva: un drept excluziv al altuĭa. Care, pin [!] privilegiŭ, e al uneĭ persoane orĭ societățĭ: e o proprietate excluzivă a sa. Care nu admite ceĭa ce e opus ideilor sau gustuluĭ lui: om excluziv. Adv. Numaĭ și numaĭ: a te interesa excluziv de un lucru. Pînă la Septembre excluziv, pînă la sfărșitu luĭ Aŭgust. adjectivexcluziv

exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. exclusívă, pl. exclusíve adjectivexclusiv

excluziv a. 1. care exclude, care are puterea de a exclude; 2. care aparține propriu, fără împărtășire: dreptul de vot e privilegiul excluziv al cetățenilor; 3. care nu admite ceeace contrariază opiniunile, gustul: nu fi excluziv. ║ adv. 1. numai și numai: compus excluziv din copii; 2. necoprinzând, în afară de: dela Maiu până la Octomvrie excluziv. adjectivexcluziv

EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus. adjectivexclusiv

EXCLUSÍV¹ adv. Cu excluderea oricăror altor posibi­lități; numai (și numai). Toate cîte îmi spui... se reduc, exclusiv, la o simplă chestiune de conștiință și de expe­riență personală. GALACTION, O. I 238. Scoaterea crea­țiilor poetice exclusiv din adîncimea închipuirii e vătă­mătoare. GHEREA, ST. CR. I 106. ♦ (În opoziție cu inclusiv) În afară de. Am citit pînă la pagina 30 exclusiv. Înscrierile la examen se fac pînă la 15 august exclusiv. adjectivexclusiv

EXCLUSÍV², -Ă, exclusivi, -e, adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incom­patibil cu altceva. Noțiuni cu sfere exclusive. ▭ N-avea opinii exclusive, ci era cu lenevie sceptic. CAMIL PETRESCU, U. N. 26. ♦ Care se referă la un singur lucru, care este fixat asupra unui singur lucru. Pasiune exclusivă pentru pictură. adjectivexclusiv