exclamat definitie

credit rapid online ifn

EXCLAMÁ vb. I. tr. A scoate o exclamație; a striga. [P.i. exclám, 3,6 -mă, var. esclama vb. I. / < fr. exclamer, lat. exclamare]. adjectivexclama

*exclám, a v. intr. (lat. ex-clámo, -áre. V. chem). Strig, scot strigăte, exclamațiunĭ: vaĭ! exclamă el. V. tr. A exclama o vorbă. verb tranzitivexclam

credit rapid online ifn

EXCLAMÁ vb. I. tr. A scoate o exclamație; a striga. [P.i. exclám, 3,6 -mă, var. esclama vb. I. / < fr. exclamer, lat. exclamare]. verb tranzitivexclama

EXCLAMÁ vb. tr. a scoate o exclamație; a striga. (< fr. exclamer, lat. exclamare) verb tranzitivexclama

exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă verb tranzitivexclama

exclamà v. a scoate exclamațiuni. verb tranzitivexclamà

EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. verb tranzitivexclama

EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. (Complementul este de obicei o interjecție sau o frază scurtă) A rosti cu ton ridicat, ca urmare a unei stări afective puternice. « Ce mai căpățînă!... Și înăuntru nici pic de creier!...» a exclamat lighioaia cea șireată. I. BOTEZ, ȘC. 43. Să facem ceva la iuțeală, exclamă un sublocotenent. BRĂESCU, V. A. 12. verb tranzitivexclama

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiexclamat

exclamat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exclamat exclamatul exclama exclamata
plural exclamați exclamații exclamate exclamatele
genitiv-dativ singular exclamat exclamatului exclamate exclamatei
plural exclamați exclamaților exclamate exclamatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z