exclama definitie

credit rapid online ifn

*exclám, a v. intr. (lat. ex-clámo, -áre. V. chem). Strig, scot strigăte, exclamațiunĭ: vaĭ! exclamă el. V. tr. A exclama o vorbă. verb tranzitivexclam

EXCLAMÁ vb. I. tr. A scoate o exclamație; a striga. [P.i. exclám, 3,6 -mă, var. esclama vb. I. / < fr. exclamer, lat. exclamare]. verb tranzitivexclama

credit rapid online ifn

EXCLAMÁ vb. tr. a scoate o exclamație; a striga. (< fr. exclamer, lat. exclamare) verb tranzitivexclama

exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă verb tranzitivexclama

exclamà v. a scoate exclamațiuni. verb tranzitivexclamà

EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. verb tranzitivexclama

EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. (Complementul este de obicei o interjecție sau o frază scurtă) A rosti cu ton ridicat, ca urmare a unei stări afective puternice. « Ce mai căpățînă!... Și înăuntru nici pic de creier!...» a exclamat lighioaia cea șireată. I. BOTEZ, ȘC. 43. Să facem ceva la iuțeală, exclamă un sublocotenent. BRĂESCU, V. A. 12. verb tranzitivexclama

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiexclama

exclama  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)exclama exclamare exclamat exclamând singular plural
exclamând exclamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exclam (să)exclam exclamam exclamai exclamasem
a II-a (tu) exclami (să)exclami exclamai exclamași exclamaseși
a III-a (el, ea) excla (să)exclamai exclama exclamă exclamase
plural I (noi) exclamăm (să)exclamăm exclamam exclamarăm exclamaserăm
a II-a (voi) exclamați (să)exclamați exclamați exclamarăți exclamaserăți
a III-a (ei, ele) excla (să)exclame exclamau exclama exclamaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z