excepțiune definitie

EXCEPȚIÚNE s.f. v. excepție. substantiv feminin excepțiune

*excepțiúne f. (lat. ex-céptio, -ónis. V. ac-cepțiune). Acțiunea de a excepta, de a scoate din regulă. Lucru exceptat: excepțiunile confirmă regula. Jur. Mijloc de apărare care tinde orĭ să amîne soluțiunea procesuluĭ, orĭ să critice forma. Fără excepțiune, fără deosebire, fără distincțiune: moartea îĭ ĭa pe toțĭ fără excepțiune. Cu micĭ excepțiunĭ, cu oare-care deosebirĭ. – Și -épție. substantiv feminin excepțiune

excepți(un)e f. ceeace nu urmează regula. substantiv feminin excepțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului excepțiune

excepțiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excepțiune excepțiunea
plural excepțiuni excepțiunile
genitiv-dativ singular excepțiuni excepțiunii
plural excepțiuni excepțiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z