excepțional definitie

EXCEPȚIONÁL, -Ă adj. 1. Care este, care face, care constituie o excepție. ♦ Care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. [Pron. ecs-cep-ți-o-, var. escepțional, -ă adj. / cf. fr. exceptionnel]. adjectiv excepțional

EXCEPȚIONÁL, -Ă adj. 1. care este, face, constituie o excepție. ◊ care iese din comun; deosebit. 2. foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. (< fr. exceptionnel) adjectiv excepțional

*excepționál, -ă adj. (d. lat. excéptio, -ónis, excepțiune, cu sufixu -al, fr. -onnel). Care face excepțiune, extraordinar: favoare excepțională. Adv. În mod excepțional: un an excepțional de ploĭos. adjectiv excepțional

excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále adjectiv excepțional

excepțional a. 1. relativ la o excepțiune: clauză excepțională; 2. care face o excepțiune, extraordinar: servicii excepționale. adjectiv excepțional

EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel. adjectiv excepțional

EXCEPȚIONÁl, -Ă, excepționali,-e, adj. 1. Care face excepție, care constituie o excepție de la regulile generale. 2. Foarte bun, excelent, remarcabil, puțin obișnuit, deosebit. Printre aceștia, o ființă cu totul excepțională se afla înzestrată cu toate darurile minții. BOGZA, C. O. 5. Acest om... îmi impunea din ce în ce mai mult, cu însușirile lui excep­ționale. GALACTION, O. I 100. Exercițiile vînătorești au darul de a dezvolta într-un chip cu totul excepțional imaginațiunea omenească. ODOBESCU, S. III 47. ♦ (Adverbial) Foarte, extra­ordinar. Articol excepțional de interesant. adjectiv excepțional

tragerea excepțională din decembrie expr. (glum.) Revoluția română din decembrie 1989. adjectiv tragereaexcepționalădindecembrie