reduceri si promotii 2018
Definitie excepție - ce inseamna excepție - Dex Online

excepție definitie

EXCÉPȚIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obișnuit, normal. ◊ Cu excepția = afară de...; fără excepție = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. [Gen. -iei, var. escepțiune, excepțiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio]. substantiv feminin excepție

EXCÉPȚIE s. f. 1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanțial de ~ = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără ~ = fără deosebire; de ~ = excepțional. 2. mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. (< fr. exception, lat. exceptio) substantiv feminin excepție

excépție (-ți-e) s. f., art. excépția (-ți-a), g.-d. art. excépției; pl. excépții, art. excépțiile (-ți-i-) substantiv feminin excepție

EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio. substantiv feminin excepție

EXCÉPȚIE, excepții, s. f. Abatere de la regula gene­rală, ceea ce nu se supune normei generale. Limbile cu regule și excepții. RUSSO, S. 69. Excepția confirmă regula.Expr. Cu excepția = afară de. Îi plăceau toate mate­riile, cu excepția matematicii. Fără excepție = fără deosebire. Să pornească toți, fără excepție. BOLINTINEANU, O. 263. A face excepție = a) a se deosebi, a se abate de la regula generală. Nu fac excepție de la regulă; b) a proceda altfel decît de obicei. Fac excepție pentru tine. – Variantă: escépție (NEGRUZZI, S. I 348) s. f. substantiv feminin excepție

excepți(un)e f. ceeace nu urmează regula. substantiv feminin excepțiune

*excepțiúne f. (lat. ex-céptio, -ónis. V. ac-cepțiune). Acțiunea de a excepta, de a scoate din regulă. Lucru exceptat: excepțiunile confirmă regula. Jur. Mijloc de apărare care tinde orĭ să amîne soluțiunea procesuluĭ, orĭ să critice forma. Fără excepțiune, fără deosebire, fără distincțiune: moartea îĭ ĭa pe toțĭ fără excepțiune. Cu micĭ excepțiunĭ, cu oare-care deosebirĭ. – Și -épție. substantiv feminin excepțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului excepție

excepție   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excepție excepția
plural excepții excepțiile
genitiv-dativ singular excepții excepției
plural excepții excepțiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z