EXACERBÁȚIE s.f. (Liv.) Exacerbare; intensificare a unei dureri, a unei pasiuni. [Gen. -iei, var. exacerbațiune s.f. / < fr. exacerbation]. substantiv femininexacerbație
EXACERBÁȚIE s. f. exacerbare. (< fr. exacerbation) substantiv femininexacerbație
!exacerbáție (rar) (e-xa-, -ți-e/ex-a-) s. f., art. exacerbáția (-ți-a), g.-d. art. exacerbáției; pl. exacerbáții, art. exacerbáțiile (-ți-i-) substantiv femininexacerbație
EXACERBÁȚIE, exacerbații, s. f. (Rar) Intensificare a unei dureri, a unei pasiuni etc.; exacerbare. – Din fr. exacerbation. substantiv femininexacerbație
exacerbație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | exacerbație | exacerbația |
plural | exacerbații | exacerbațiile | |
genitiv-dativ | singular | exacerbații | exacerbației |
plural | exacerbații | exacerbațiilor |