evocator definitie

credit rapid online ifn

EVOCATÓR, -OÁRE adj. Care are darul de a evoca; care amintește; evocativ. [Cf. fr. évocateur, lat. evocatorius]. adjectivevocator

EVOCATÓR, -OÁRE adj. care are darul de a evoca; evocativ. (< fr. évocateur, lat. evocatorius) adjectivevocator

credit rapid online ifn

evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre adjectivevocator

evocator m. cel ce evocă. adjectivevocator

EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius. adjectivevocator

EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are însușirea de a evoca, de a face clar, de a da viață, de a reche­ma în amintire. D. Sadoveanu e scriitorul nostru cel mai evoca­tor. IBRĂILEANU, S. 34. ◊ (Substantivat) Taine... zice că numai unul a ajuns pe Shakespeare, ca evocator de viață, și acela e Balzac. GHEREA, ST. CR. I 15. adjectivevocator

*evocatóriŭ, -ie adj. (lat. evocatorius). Care produce o evocațiune: ceremonie evocatorie. adjectivevocatoriŭ

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluievocator

evocator  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evocator evocatorul evocatoare evocatoarea
plural evocatori evocatorii evocatoare evocatoarele
genitiv-dativ singular evocator evocatorului evocatoare evocatoarei
plural evocatori evocatorilor evocatoare evocatoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z