reduceri si promotii 2018
Definitie evocare - ce inseamna evocare - Dex Online

evocare definitie

EVOCÁRE s.f. Acțiunea de a evoca și rezultatul ei; amintire, aducere-aminte; evocație. [< evoca]. substantiv feminin evocare

EVOCÁRE s. f. faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte; evocațiescriere literară în care se evocă ceva. (< evoca) substantiv feminin evocare

evocáre s. f., g.-d. art. evocắrii; pl. evocắri substantiv feminin evocare

EVOCÁRE, evocări, s. f. Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ (Concr.) Compoziție literară în care se evocă ceva. – V. evoca. substantiv feminin evocare

EVOCÁRE, evocări, s. f. Faptul de a evoca; aducere în focarul conștiinței a unor fapte, imagini, îm­prejurări petrecute demult; scoaterea în relief a unor astfel de fapte, imagini etc. Sfîrșesc evocarea uneia din nopțile de pomină ale ținutului. BOGZA, C. O. 289. Procedeul cel mai des, și care este felul obișnuit al d-lui Sadoveanu de a trata natura, este descoperirea și evocarea corespon­denței dintre ea și om. IBRĂILEANU, S. 22. substantiv feminin evocare

*evocațiúne f. (lat. e-vocátio, -ónis). Acțiunea de a evoca. – Și -áție, dar maĭ des -áre. substantiv feminin evocațiune

*evóc, a v. tr. (lat. é-voco, -áre. – Se conj. ca convoc). Chem pin [!] farmece: a evoca strigoiĭ. Aduc aminte: a evoca amintirile. Jur. Retrag unuĭ tribunal un proces și-l daŭ altuĭa. verb tranzitiv evoc

EVOCÁ vb. I. tr. A aminti, a-și aduce aminte; a descrie, a scoate în relief. [P.i. evóc. / < fr. évoquer, it., lat. evocare]. verb tranzitiv evoca

EVOCÁ vb. tr. a reaminti, a reînvia; a descrie în mod sugestiv. (< fr. évoquer, lat. evocare) verb tranzitiv evoca

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce verb tranzitiv evoca

evocá (evóc, evocát), vb. – A aduce la cunoștință fapte, evenimente trecute. Lat. evocare (sec. XIX). – Der. evocabil, adj. (care poate fi evocat); evocați(un)e, s. f. (acțiunea de a evoca); evocator, adj. (care evocă). verb tranzitiv evoca

evocà v. 1. a chema cu fermece, a face s’apară: vrăjitorii se făliau a evoca sufletele morților; 2. fig. a aduce aminte: a evoca trecutul. verb tranzitiv evocà

EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare. verb tranzitiv evoca

EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în focarul conștiinței fapte, evenimente, împrejurări, imagini tre­cute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; a scoate în relief. Romanul evocă zbuciumul dureros al bătrînului meșter, om cin­stit, devotat clasei sale, dar prizonier încă al vechii men­talități care dăinuia în mișcarea muncitorească de la noi în perioada ei de început. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/2. Atunci cînd veți vrea să evocați o imagine de nesfărîmat, numele lui Horia vă poate oferi cea mai elocventă comparație. BOGZA, Ț. 38. verb tranzitiv evoca

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului evocare

evocare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evocare evocarea
plural evocări evocările
genitiv-dativ singular evocări evocării
plural evocări evocărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z