evitare definitie

EVITÁRE s.f. Acțiunea de a evita. [< evita]. substantiv femininevitare

EVITÁRE s. f. 1. acțiunea de a evita. 2. poziția pe care o ia o navă aflată la ancoră sub acțiunea vântului și a curenților; evitaj. 3. manevră întreprinsă de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă. (< evita) substantiv femininevitare

evitáre s. f., g.-d. art. evitắrii; pl. evitắri substantiv femininevitare

EVITÁRE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia o navă sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă sau un obstacol. – V. evita. substantiv femininevitare

EVITÁRE, evitări, s. f. Acțiunea de a evita; oco­lire. Evitarea greșelilor de ortografie. substantiv femininevitare

*evít, a v. tr. (lat. e-víto, -áre). Înlătur saŭ mă depărtez de, mă feresc de, scap de: a evita oameniĭ răĭ, a evita un pericul [!]. verb tranzitivevit

EVITÁ vb. I. tr. A ocoli, a se feri de... ♦ A împiedica; a înlătura. [P.i. evít. / < fr. éviter, cf. lat. evitare]. verb tranzitivevita

EVITÁ vb. tr. 1. a ocoli, a se feri de... ◊ a împiedica; a înlătura. 2. (despre o navă la ancoră) a veni cu prova în vânt sau în curent. (< fr. éviter, lat. evitare) verb tranzitivevita

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă verb tranzitivevita

evità v. 1. a se feri de ceva vătămător sau neplăcut; 2. a scăpa de: a evita un pericol; 3. a se abține: evitați răul. verb tranzitivevità

EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare. verb tranzitivevita

EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A ocoli, a se feri de..., a căuta să scape de... Am evitat tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. C. PETRESCU, C. V. 25. De un timp încoace mă evită. id. ib. 335. Evitîndu-și privirile, amîndoi își opriră caii. VLAHUȚĂ, O. A. III 49. ♦ A înlătura, a împiedica, a îndepărta. O reparație mică făcută la timp poate evita pagube mari. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2867. verb tranzitivevita

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluievitare

evitare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evitare evitarea
plural evitări evitările
genitiv-dativ singular evitări evitării
plural evitări evitărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z