EVISCERÁ vb. tr. a evida o cavitate a corpului de organele conținute. ◊ a scoate măruntaiele unui pește. (< fr. éviscérer) verb tranzitiveviscera
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer. verb tranzitiveviscera
| eviscerat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | eviscerat | evisceratul | eviscerată | eviscerata |
| plural | eviscerați | eviscerații | eviscerate | evisceratele | |
| genitiv-dativ | singular | eviscerat | evisceratului | eviscerate | evisceratei |
| plural | eviscerați | evisceraților | eviscerate | evisceratelor | |