evident definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeevident
- Vezi aici mai multe rimeevident
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuev
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuevi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunt
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuent
EVIDÉNT, -Ă adj. Vădit, neîndoielnic, clar, limpede. // adv. Fără îndoială, desigur. [Cf. fr. évident, it. evidente, lat. evidens]. adjectivevident
EVIDÉNT, -Ă adj. (și adv.) vădit, neîndoielnic, clar, limpede. (< fr. évident, lat. videns) adjectivevident
*evidént, -ă adj. (lat. évidens, -éntis, d. videre, a vedea). Clar, lămurit, vădit, manifest: adevăr evident. Adv. În mod evident, vădit. adjectivevident
evidént adj. m., pl. evidénți; f. evidéntă, pl. evidénte adjectivevident
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis. adjectivevident
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. Care nu mai trebuie dovedit, care se vede imediat, care nu poate fi pus la îndoială; clar, vădit, neîndoielnic. Larga răspîndire a cărții in mase este unul din semnele cele mai evidente ale dezvoltării culturale a poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 333, 2/1. ◊ (Adverbial) Evident, un asemenea subiect de vorbă tulbura pe Milescu. D. ZAMFIRESCU, R. 220. adjectivevident
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluievident
| evident adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | evident | evidentul | evidentă | evidenta |
| plural | evidenți | evidenții | evidente | evidentele | |
| genitiv-dativ | singular | evident | evidentului | evidente | evidentei |
| plural | evidenți | evidenților | evidente | evidentelor | |