eveniment definitie

EVENIMÉNT s.n. Întâmplare importantă, remarcabilă. [Pl. -te. / < fr. événement, cf. lat. evenire – a se întâmpla]. substantiv neutrueveniment

EVENIMÉNT s. n. 1. întâmplare importantă; (p. ext.) accident (de circulație). 2. (fiz.) orice fenomen local și instantaneu. 3. (mat.) noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților care exprimă (ne)producerea unui fenomen în cadrul unui experiment. (< fr. événement) substantiv neutrueveniment

evenimént (eveniménte), s. n. – Întîmplare importantă, fapt însemnat. Rezultat din fr. évènement, încrucișat cu it. avvenimento. substantiv neutrueveniment

eveniment, evenimente s. n. (deț.) 1. scandal provocat de deținuți în penitenciar. 2. tentativă de automutilare a unui deținut. substantiv neutrueveniment

*evenimént n., pl. e (fr. évenement, d. lat. evenire, a se întîmpla; it. ev- și av-venimento). Întîmplare, maĭ ales fericită: descoperirea Americiĭ fu un mare eveniment. substantiv neutrueveniment

evenimént s. n., pl. eveniménte substantiv neutrueveniment

eveniment n. 1. tot ce se întâmplă; 2. lucru neașteptat, întâmplare tragică. substantiv neutrueveniment

EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. – Din fr. événement. substantiv neutrueveniment

EVENIMÉNT, evenimente, s. n. Întîmplare în viața socială sau particulară, deosebită de faptele cotidiene. Așteptase mereu ceva nou, o întîmplare, un eveniment care să-i schimbe traiul. BART, E. 240. substantiv neutrueveniment

a face eveniment expr. (deț.) 1. a provoca dezordine în penitenciar astfel încât gardienii să fie pedepsiți. 2. a se automutila pentru a fi transferat la infirmerie. substantiv neutruafaceeveniment