evanghelie definitie

credit rapid online ifn

evanghélie (evanghélii), s. f. – Parte a Bibliei care cuprinde viața și învățătura lui Cristos. – Var. (pop.) vanghelie. Mr. ving’el’u. Ngr. εύαγγέλιον. Sec. XVI (Murnu 23). – Der. evangelic (var. înv. evanghelic), adj., din fr.; evang(h)elist, s. m.; evang(h)eliar, s. n.; evang(h)eliza, vb.; tetra(e)vanghel, s. n. (evangheliar), din gr. τετραευαγγέλιον. substantiv femininevanghelie

evanghelie s. f. s.g. (intl.) cazier judiciar, antecedente penale. substantiv femininevanghelie

credit rapid online ifn

evanghélie f. (mgr. evangélion, ngr. evangéli, d. vgr. euaggélion, bună vestire, d. eû, bine, și aggelía, veste; vsl. ĭevangeliĭe. V. rapanghele și înger). Doctrina luĭ Hristos. Fie-care din cărțile care conțin vĭața și învățăturile luĭ Hristos. Evangeliar, noul testament, Acea parte a evangheliiĭ care se citește la liturghie. Nu-țĭ pune capu sănătos supt [!] evanghelie, dacă eștĭ fericit, nu căuta să fiĭ și maĭ fericit, nu-țĭ strica liniștea. – Pop. ivanghelie și vanghelie. substantiv femininevanghelie

evanghélie (-li-e) s. f., art. evanghélia (-li-a), g.-d. art. evanghéliei; pl. evanghélii, art. evanghéliile (-li-i-) substantiv femininevanghelie

evanghelie f. 1. («buna-vestire») legea lui Crist, învățătura sa; 2. fiecare din cărțile ce conțin vieața și învățăturile Mântuitorului; 3. colecțiunea celor patru evanghelii formând Noul Testament; 4. partea evangheliei ce se citește sau se cântă la leturghie; 5. fig. anunțare solemnă: evanghelia toleranței. substantiv femininevanghelie

EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. 1. Vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre mântuire, mesajul sau conținutul acesteia cuprins în predica și învățătura lui Isus Hristos. 2. Tradiția orală a predicii lui Isus; istoria vieții pământene a Fiului lui Dumnezeu întrupat; predica și învățătura lui Isus spuse în primele patru cărți ale Noului Testament, atribuite celor patru evangheliști, fiecare cuprinzând Evanghelia (1) în întregime, dar prezentată într-un mod propriu autorului. ♦ Evangheliar. ◊ Expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din această carte, care se citesc în timpul serviciului divin. [Var.: (pop.) vanghélie s. f.] – Din sl. evangelije. substantiv femininevanghelie

EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. Nume dat fiecăreia sau tuturor celor patru cărți din biblie care cuprind legende privitoare la viața și învățătura lui Hristos; p. ext. evangheliar. Nastasia se holba să vază o scri­soare cît evanghelia. SADOVEANU, M. C. 141. ◊ Expr. Literă (sau, mai rar, cuvînt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. Să nu-ți închipui că ce spune el e literă de evanghelie. A-și băga (sau vîrî) capul sănătos (sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri; a intra fără motiv și nesilit de nimeni în diverse încurcături. Ce, erau nebuni să-și vîre capul zdravăn sub evanghelie? VLAHUȚĂ, N. 188. ♦ Capitol din această carte, care se citește în timpul servi­ciului religios creștin. – Variantă: (popular) vanghélie (TEODORESCU, P. P. 42) s. f. substantiv femininevanghelie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluievanghelie

evanghelie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evanghelie evanghelia
plural evanghelii evangheliile
genitiv-dativ singular evanghelii evangheliei
plural evanghelii evangheliilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z