EVADÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care a fugit dintr-o închisoare, dintr-un lagăr etc. [< evada]. adjectivevadat
EVADÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a fugit din închisoare sau de sub pază. (< evada) adjectivevadat
EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada. adjectivevadat
EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. Care a fugit din închisoare sau de sub pază. Deținut evadat. ◊ F i g. Mă simțeam evadat din mine însumi, căzut ca pe un povîrniș prăpăstios. CAMIL PETRESCU, U. N. 13. ◊ (Substantivat) Evadații au fost prinși. adjectivevadat
EVADÁ vb. I. intr. A fugi, a scăpa dintr-o închisoare, dintr-un lagăr etc. ♦ (Fam.) A fugi, a scăpa. [Cf. fr. évader, lat. evadere – a scăpa]. verbevada
EVADÁ vb. intr. 1. a fugi, a scăpa dintr-o închisoare, dintr-un lagăr etc. 2. (fam.) a fugi, a scăpa. (< fr. évader, lat. evadere) verbevada
evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză verbevada
evadà v. a scăpa pe furiș. verbevadà
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere. verbevada
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază. Au evadat ocnașii, mă! striga Florescu. SADOVEANU, O. VI 313. ♦ (Familiar) A fugi, a scăpa. Radu, nervos, stînjenit, dezgustat, vroind să evadeze chiar în clipa asta. CAMIL PETRESCU, T. II 91. verbevada
A EVADA a da cu sasu’, a decola, a emigra, a o tăia. verbaevada
*evadéz v. intr. (fr. evader, lat. evádere). Scap pe furiș din închisoare. verbevadez
evadat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | evadat | evadatul | evadată | evadata |
plural | evadați | evadații | evadate | evadatele | |
genitiv-dativ | singular | evadat | evadatului | evadate | evadatei |
plural | evadați | evadaților | evadate | evadatelor |