reduceri black friday 2017
Definitie ev - ce inseamna ev - Dex Online
Alege sensul dorit: ev - substantiv masculin ev - substantiv neutru

ev definitie

ev (-vi), s. m. – Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. Lat. aevum. Este împrumut neol., este atestat din sec. XVII (Dosoftei); cf. L. Tamás, Magyar Nyelvőr, XXX, 243. – [art. 3215] substantiv masculin ev

EV- v. eu-. substantiv masculin ev

ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri / evi substantiv masculin ev

ev m. 1. secol: de cinzeci evi pe dânșii s’a închis al lor mormânt BOL; 2. una din cele trei mari diviziuni ale istoriei universale: evul-mediu. substantiv masculin ev

EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul Mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă. [Pl. și: (m.) evi] – Din lat. aevum. substantiv masculin ev

evul-mediu n. veacul de mijloc, timpul scurs între căderea imperiului de Occident (475) și luarea Constantinopolului de către Turci (1453). substantiv masculin evulmediu

EV- v. eu-. substantiv neutru ev

EV s.n. Epocă, eră din istoria omenirii care se caracterizează prin trăsături specifice. [< lat. aevum]. substantiv neutru ev

ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri / evi substantiv neutru ev

EV s. n. perioadă din istoria omenirii care are trăsături specifice. ◊ Evul mediu = perioada care ține de la apariția modului de producție feudal până la începutul dezvoltării modului de producție capitalist. (< lat. aevum) substantiv neutru ev

*1) ev n., pl. urĭ (lat. aevum. V. etate, etern). Mare diviziune a istoriiĭ (maĭ multe secule [!]): evu mediŭ se întinde de la 495 pînă la 1453 saŭ 1492. – Acest cuvînt a fost introdus de Germanu Kellner la 1688. substantiv neutru ev

EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul Mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă. [Pl. și: (m.) evi] – Din lat. aevum. substantiv neutru ev

EV, evuri, s. n. (Livresc) Epocă, eră din istoria omenirii caracterizată prin anumite trăsături care o deosebesc de al­tele. Cărămizile călătoresc spre sate tot mai îndepărtate, du­cînd o dată cu ele temeliile unui nou ev în viața țăranilor: acela al locuințelor de zid. BOGZA, C. O. 227. După viforul epocii contimporane, copiii noștri vor cunoaște un ev al păcii. SADOVEANU, C. 39. Pentru dînșii războiul însemna un eveniment prea îndepărtat, mai mult abstract. Sfîrșitu! unei epoci și începutul unui alt ev, cum sînt delimitate capi­tolele în manualele de istorie. C. PETRESCU, Î. II 217. ◊ Evul mediu = interval de timp caracterizat prin orînduirea feudală și ale cărui limite convenționale sînt căde­rea Romei (anul 476) și revoluția franceză din 1789. Între aceste două forțe sociale de bază ale orînduirii feudale, se desfășoară de-a lungul întregului ev mediu o luptă înver­șunată. IST. R.P.R. 62. substantiv neutru ev

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ev

ev   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'ev 'evul
plural 'evi 'evii
genitiv-dativ singular 'ev 'evului
plural 'evi 'evilor
ev   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'ev 'evul
plural 'evi 'evii
genitiv-dativ singular 'ev 'evului
plural 'evi 'evilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z