EUR(O)- elem. „în, din Europa, european”. (< fr. eur/o/-, cf. Europa) substantiv masculin euro
EURO1- elem. eur(o)-. () substantiv masculin euro
EURO2 s. m. moneda unică a Uniunii Europene. (< fr. euro) substantiv masculin euro
éuro (e-u-) s. m., pl. éuro; simb. € substantiv masculin euro
EURO1- Element de compunere cu semnificația „în sau din Europa”, „specific Europei”. [Pr. -e-u-] – Din fr. euro-. substantiv masculin euro
EURO2, euro, s. m. Monedă unică europeană începând cu anul 2002, care a înlocuit monedele naționale din 12 țări ale Uniunii Europene. [Pr.: e-u-] – Din fr. euro. substantiv masculin euro
euro substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | 'euro | 'euroul |
plural | 'euro | — | |
genitiv-dativ | singular | 'euro | 'euroului |
plural | 'euro | — |