eufoniu definitie

credit rapid online ifn

EUFÓNIU s.n. Instrument muzical de alamă folosit de obicei la acompaniament. ♦ Registru de orgă asemănător clarinetului. [Pron. -niu. / < it. eufonio]. substantiv neutrueufoniu

EUFÓNIU s. n. instrument muzical de suflat din alamă, folosit în fanfară, cu registru corespunzător vocii de bariton. (< it. eufonio) substantiv neutrueufoniu

credit rapid online ifn

eufóniu [niu pron. niu] (e-u-) s. n., art. eufóniul; pl. eufónii, art. eufóniile (-ni-i-) substantiv neutrueufoniu

EUFÓNIU, eufonii, s. n. Instrument muzical de alamă, folosit de obicei la acompaniament. [Pr.: e-u-] – Din it. eufonio. substantiv neutrueufoniu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluieufoniu

eufoniu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eufoniu eufoniul
plural eufonii eufoniile
genitiv-dativ singular eufoniu eufoniului
plural eufonii eufoniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z