eufemism definitie

EUFEMÍSM s.n. (Lingv.) Cuvânt, expresie cu care se înlocuiește în vorbire sau în scris un cuvânt sau o expresie care desemnează ceva urât, jignitor sau obscen. [< fr. euphémisme, cf. gr. eu – bine, phemi – vorbesc]. substantiv neutrueufemism

EUFEMÍSM s. n. cuvânt, expresie care înlocuiește în vorbire sau în scris un cuvânt, ori o expresie desemnând ceva neplăcut, jignitor sau obscen. (< fr. euphémisme) substantiv neutrueufemism

*eufemízm n., pl. e (vgr. euphemismós, d. eŭ, bine, și phemizo, exprim). Ret. Îndulcirea expresiuniĭ, ca: nu maĭ eștĭ tînăr îld. eștĭ bătrîn, naiv îld. prost. V. retorică. substantiv neutrueufemizm

eufemísm (e-u-) s. n., pl. eufemísme substantiv neutrueufemism

eufemism n. îndulcirea expresiunii pentru idei neplăcute, triste sau neoneste. Limba recurge la eufemisme spre a reda numele duhurilor rele și în primul rând al necuratului (ce superstițiunea interzice a-l numi pe nume), al zinelor rele (ex. Ielele, Dânsele, Frumoasele, Milostivele), ale boalelor grave (v. epilepsie), etc. substantiv neutrueufemism

EUFEMÍSM, eufemisme, s. n. Cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuiește un cuvânt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphémisme. substantiv neutrueufemism

EUFEMÍSM, eufemisme, s. n. (Lingv.) Cuvînt sau expresie care înlocuiește un cuvînt sau o expresie neplă­cută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă. « Tu ai luat-o » în loc de « tu ai furat-o » este un eufemism. – Pronunțat: e-u-. substantiv neutrueufemism