EUDEMONÍSM s.n. 1. Concepție, teorie morală fundată pe principiul că fericirea este binele suprem. 2. (Liv.) Năzuință a omului spre fericire. [Pron. e-u-. / < fr. eudémonisme, cf. gr. eudaimonia – fericire]. substantiv neutrueudemonism
EUDEMONÍSM s. n. concepție etică care urmărește năzuința omului spre fericire. (< fr. eudémonisme) substantiv neutrueudemonism
eudemonísm (e-u-) s. n. substantiv neutrueudemonism
EUDEMONÍSM s. n. Doctrină morală care consideră că scopul conduitei umane este fericirea. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémonisme. substantiv neutrueudemonism
eudemonism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | eudemonism | eudemonismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | eudemonism | eudemonismului |
plural | — | — |