etolă definitie

ETÓLĂ s.f. Fâșie lată de mătase, purtată ca podoabă în timpul serviciului religios de preoții catolici. [< fr. étole]. substantiv femininetolă

ETÓLĂ s. f. 1. fâșie lată purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. eșarfă de blană purtată de femei. (< fr. étole) substantiv femininetolă

etólă s. f., g.-d. art. etólei; pl. etóle substantiv femininetolă

ETÓLĂ, etole, s. f. 1. Podoabă alcătuită dintr-o fâșie de lână sau de mătase ornamentată cu o cruce, purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. Fâșie lată de blană, purtată de femei în jurul gâtului sau al umerilor. – Din fr. étole. substantiv femininetolă

ETÓLĂ, etole, s. f. 1. Podoabă, constînd dintr-o fîșie lată de lînă sau de mătase, purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. (Învechit) Fîșie lungă de blană purtată de femei la gît, peste haină. substantiv femininetolă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluietolă

etolă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eto etola
plural etole etolele
genitiv-dativ singular etole etolei
plural etole etolelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z