etnic definitie

ETNIC, -Ă adj. Referitor la apartenența la un popor; specific unui popor. ◊ Nume etnic = nume de popor. [Cf. fr. ethnique, lat. ethnicus, gr. ethnos – popor]. adjectivetnic

ÉTNIC, -Ă adj. referitor la apartenența la un popor, la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ nume ~ = etnonim. (< fr. ethnique, lat. ethnicus) adjectivetnic

étnic (étnică), adj. – Referitor la apartenența la un popor. Fr. ethnique. Var. etnicesc, adj. (păgîn), din ngr. ἐθνιϰός, este din sec. XVII, astăzi înv. (Murnu 23). adjectivetnic

*étnic, -ă adj. (vgr. ethnikós). La vechiĭ autorĭ bisericeștĭ, păgîn. Relativ la rasă, național: influențe etnice, nume etnic. adjectivetnic

étnic adj. m., pl. étnici; f. étnică, pl. étnice adjectivetnic

etnic a. care e particular unor popoare. adjectivetnic

ÉTNIC, -Ă, etnici, -ce, adj. Referitor la apartenența la un popor; privitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ Nume etnic = nume de popor. Grup etnic = parte a populației dintr-o societate vorbind aceeași limbă, împărtășind aceleași atitudini, comportamente, trăsături mentale etc. ca produs al originii și tradiției culturale comune. – Din fr. ethnique, lat. ethnicus. adjectivetnic

ÉTNIC, -Ă, etnici, -e, adj. Legat de apartenența la un popor; referitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ Nume etnic = nume de popor. adjectivetnic