etimon definitie

ETIMÓN s.n. (Lingv.) Cuvânt de bază, de obicei dintr-o limbă străină, din care derivă un cuvânt al unei limbi. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. étymon]. substantiv neutruetimon

ETIMÓN s. n. cuvânt de bază din care provine un cuvânt al unei limbi; etimologie (2). (< fr. étymon) substantiv neutruetimon

etimón s. n., pl. etimoáne substantiv neutruetimon

ETIMÓN, etimoane, s. n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi; etimologie (3). – Din fr. étymon. substantiv neutruetimon

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluietimon

etimon  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etimon etimonul
plural etimonuri etimoanele
genitiv-dativ singular etimon etimonului
plural etimonuri etimonurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z