ETERIFICÁ vb. I. tr. 1. A eteriza. 2. A converti, a transforma în eter. [Cf. fr. éthérifier]. verb tranzitiveterifica
ETERIFICÁ vb. tr. a transforma un alcool sau un acid în eter. (după fr. éthérifier) verb tranzitiveterifica
eterifica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)eterifica | eterificare | eterificat | eterificând | singular | plural | ||
eterificând | eterificați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | eterific | (să)eterific | eterificam | eterificai | eterificasem | |
a II-a (tu) | eterifici | (să)eterifici | eterificai | eterificași | eterificaseși | ||
a III-a (el, ea) | eterifică | (să)eterificai | eterifica | eterifică | eterificase | ||
plural | I (noi) | eterificăm | (să)eterificăm | eterificam | eterificarăm | eterificaserăm | |
a II-a (voi) | eterificați | (să)eterificați | eterificați | eterificarăți | eterificaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | eterifică | (să)eterifice | eterificau | eterificară | eterificaseră |