*eteréŭ, -ée adj. (lat. aethéreus și aethérius; vgr. aithérios). De natura eteruluĭ. Poet. Bolta eteree, ceru. Ușor, transparent, pur: suflet etereŭ. adjectivetereŭ
etereu a. 1. de natura eterului: subtil, volatil; 2. fig. se zice de sentimentele cele mai pure și mai înalte. adjectivetereu
etereu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | etereu | etereul | eteree | etereea |
plural | eterei | etereii | eteree | etereele | |
genitiv-dativ | singular | etereu | etereului | eteree | etereei |
plural | eterei | etereilor | eteree | etereelor |