ETANȘÓR s.n. Ansamblul organelor și părților unui sistem tehnic care asigură etanșeitatea într-o zonă de asamblare. [Cf. fr. étancheur]. substantiv neutruetanșor
ETANȘÓR s. n. ansamblul organelor și părților unui sistem tehnic care asigură etanșeitatea. (< fr. étancheur) substantiv neutruetanșor
etanșór s. n., pl. etanșoáre substantiv neutruetanșor
ETANȘÓR, etanșoare, s. n. Ansamblul organelor și părților unui sistem tehnic, care asigură etanșeitatea într-o zonă de asamblare. – Din etanșa. substantiv neutruetanșor
etanșor | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | etanșor | etanșorul |
plural | etanșoare | etanșoarele | |
genitiv-dativ | singular | etanșor | etanșorului |
plural | etanșoare | etanșoarelor |