etanșare definitie
ETANȘÁRE s.f. Acțiunea de a etanșa și rezultatul ei; închidere etanșă. [< etanșa]. substantiv feminin etanșare
etanșáre s. f., g.-d. art. etanșắrii; pl. etanșắri substantiv feminin etanșare
ETANȘÁRE, etanșări, s. f. Acțiunea de a etanșa și rezultatul ei. – V. etanșa. substantiv feminin etanșare
ETANȘÁRE, etanșări, s. f. Acțiunea de a etanșa. substantiv feminin etanșare
ETANȘÁ vb. I. tr. A face să fie etanș. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. étancher]. verb tranzitiv etanșa
ETANȘÁ vb. tr. a face etanș un recipient, o cameră etc.; a etanșeiza. (< fr. étancher) verb tranzitiv etanșa
etanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 etanșeáză, 1 pl. etanșắm; conj. prez. 3 să etanșéze; ger. etanșấnd verb tranzitiv etanșa
ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, a unui recipient etc. – Din fr. étancher. verb tranzitiv etanșa
ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, unui recipient etc. verb tranzitiv etanșa
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului etanșare
| etanșare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | etanșare | etanșarea |
| plural | etanșări | etanșările | |
| genitiv-dativ | singular | etanșări | etanșării |
| plural | etanșări | etanșărilor | |