etanșare definitie

ETANȘÁRE s.f. Acțiunea de a etanșa și rezultatul ei; închidere etanșă. [< etanșa]. substantiv feminin etanșare

etanșáre s. f., g.-d. art. etanșắrii; pl. etanșắri substantiv feminin etanșare

ETANȘÁRE, etanșări, s. f. Acțiunea de a etanșa și rezultatul ei. – V. etanșa. substantiv feminin etanșare

ETANȘÁRE, etanșări, s. f. Acțiunea de a etanșa. substantiv feminin etanșare

ETANȘÁ vb. I. tr. A face să fie etanș. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. étancher]. verb tranzitiv etanșa

ETANȘÁ vb. tr. a face etanș un recipient, o cameră etc.; a etanșeiza. (< fr. étancher) verb tranzitiv etanșa

etanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 etanșeáză, 1 pl. etanșắm; conj. prez. 3 să etanșéze; ger. etanșấnd verb tranzitiv etanșa

ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, a unui recipient etc. – Din fr. étancher. verb tranzitiv etanșa

ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face opera­țiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, unui recipient etc. verb tranzitiv etanșa

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului etanșare

etanșare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etanșare etanșarea
plural etanșări etanșările
genitiv-dativ singular etanșări etanșării
plural etanșări etanșărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z