ETÁLĂ s.f. Apa staționară dintre flux și reflux. [< fr. étale]. substantiv femininetală
ETÁLĂ s. f. apa staționară dintre flux și reflux. (< fr. étale) substantiv femininetală
ETALÁ vb. I. tr. A expune, a arăta ceva spre a fi privit, admirat. [< fr. étaler]. verb tranzitivetala
ETALÁ vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de cărți) a depune pe masă, pe față, unele formații de cărți. (< fr. étaler) verb tranzitivetala
etalá (a ~) vb., ind. prez. 3 etaleáză verb tranzitivetala
etalà v. 1. a expune mărfuri spre vânzare; 2. fig. a arăta cu fală: își etalează știința; 3. a se pune în evidență cu ostentațiune: s’etalează în public. verb tranzitivetalà
ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler. verb tranzitivetala
ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune ceva pentru a fi privit sau admirat. Ia uite cum își etalează perlele. CAMIL PETRESCU, T. II 94. verb tranzitivetala
*etaléz v. tr. (fr. étaler. V. etalaj). Fac paradă de: a etala un mare lux, o mare erudițiune. verb tranzitivetalez
etală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | etală | etala |
plural | etale | etalele | |
genitiv-dativ | singular | etale | etalei |
plural | etale | etalelor |