ETALONÁ vb. I. tr. A marca, a fixa valoarea unei mărimi de măsurat. ♦ A stabili un etalon. [< fr. étalonner]. verb tranzitivetalona
ETALONÁ vb. tr. 1. a marca, a determina valoarea unei mărimi de măsură. 2. a compara un instrument de măsură cu un etalon. ◊ a stabili un etalon. (< fr. étalonner) verb tranzitivetalona
etaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 etaloneáză verb tranzitivetalona
ETALONÁ, etalonez, vb. I. Tranz. 1. A grada scara unui instrument de măsură; a verifica gradarea unui instrument de măsură. ♦ A marca, a fixa valoarea reală a mărimii de măsurat; a compara direct o măsură-model cu un etalon, a stabili un etalon. 2. A uniformiza planurile și secvențele dintr-un film din punctul de vedere al densității optice și al culorii. – Din fr. étalonner. verb tranzitivetalona
ETALONÁ, etalonez, vb. I. Tranz. A marca, a fixa valoarea reală a mărimii de măsurat. A etalona un termometru. verb tranzitivetalona
etalona verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)etalona | etalonare | etalonat | etalonând | singular | plural | ||
etalonând | etalonați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | etalonez | (să)etalonez | etalonam | etalonai | etalonasem | |
a II-a (tu) | etalonezi | (să)etalonezi | etalonai | etalonași | etalonaseși | ||
a III-a (el, ea) | etalonează | (să)etalonai | etalona | etalonă | etalonase | ||
plural | I (noi) | etalonăm | (să)etalonăm | etalonam | etalonarăm | etalonaserăm | |
a II-a (voi) | etalonați | (să)etalonați | etalonați | etalonarăți | etalonaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | etalonează | (să)etaloneze | etalonau | etalonară | etalonaseră |