etalaj definitie

ETALÁJ s.n. 1. Faptul de a etala; etalare. 2. Partea inferioară a cuvei unui furnal. [< fr. étalage]. substantiv neutru etalaj

ETALÁJ s. n. 1. etalare. 2. expoziție de mărfuri; vitrină; marfa expusă. 3. (tehn.) partea inferioară a cuvei unui furnal. 4. (fig.) expunere ostentativă, paradă. (< fr. étalage) substantiv neutru etalaj

*etaláj n., pl. e (fr. étalage, d. étaler, a expune, a etala, d. étal, germ. stall, staul, grajd. V. stal, stelaj). Expunere de mărfurĭ. Mărfurĭ expuse. Fig. Paradă, ostentațiune vanitoasă: etalaj de lux, de erudițiune. substantiv neutru etalaj

etaláj s. n., pl. etaláje substantiv neutru etalaj

etalaj n. 1. expunere de mărfuri sau mărfurile înseși; 2. fig. paradă, ostentațiune vanitoasă: etalaj de erudițiune. substantiv neutru etalaj

ETALÁJ, elalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară, în formă de trunchi de con, a cuvei unui furnal. – Din fr. étalage. substantiv neutru etalaj

ETALÁJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară a cuvei cuptorului înalt. substantiv neutru etalaj

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului etalaj

etalaj   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etalaj etalajul
plural etalaje etalajele
genitiv-dativ singular etalaj etalajului
plural etalaje etalajelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z