etajeră definitie

ETAJÉRĂ s.f. Mobilă compusă din mai multe rafturi care se suprapun și pe care se țin mai ales cărți. [< fr. étagère]. substantiv feminin etajeră

ETAJÉRĂ s. f. mobilă compusă din mai multe rafturi care se suprapune și pe care se țin mai ales cărți. (< fr. étagère) substantiv feminin etajeră

*etajéră f., pl. e (fr. étagère). Mobilă compusă din maĭ multe polițe și întrebuințată la ținut cărțĭ, pahare și alte lucrurĭ micĭ. substantiv feminin etajeră

etajéră s. f., g.-d. art. etajérei; pl. etajére substantiv feminin etajeră

etajeră f. mobilă garnisită cu tăblițe suprapuse. substantiv feminin etajeră

ETAJÉRĂ, etajere, s. f. Mobilă formată dintr-unul sau din mai multe rafturi suprapuse, pe care se așază cărți sau diferite obiecte. – Din fr. étagère. substantiv feminin etajeră

ETAJÉRĂ, etajere, s. f. Mobilă (uneori fixată în perete) formată din unul sau mai multe rafturi suprapuse, pe care se așază de obicei cărți; poliță pentru așezat diferite obiecte. Era în perete o etajeră cu cărți. PAS, Z. I 68. Începu să se plimbe prin odaie, privind in neștire la lucrurile grămădite pe etajere. SADOVEANU, M. 112. [Seara, cearșafurile] se fac pachețele frumoase pe etajera dormitorului, pentru ca la inspecție să fie găsite curate. SAHIA, N. 114. substantiv feminin etajeră

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului etajeră

etajeră   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etaje etajera
plural etajere etajerele
genitiv-dativ singular etajere etajerei
plural etajere etajerelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z