estompat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeestompat
- Vezi aici mai multe rimeestompat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cues
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuest
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cupat
ESTOMPÁT, -Ă, estompați, -te, adj. Cu conturul șters, ale cărui umbre sunt atenuate; fig. pierdut în umbră, vag, imprecis. – V. estompa. adjectivestompat
ESTOMPÁT, -Ă, estompați, -te, adj. Cu conturul șters; fig. pierdut în umbră, vag, imprecis. S-au oprit să privească întinderea cîmpurilor, cu văile de departe și cu satele estompate în pîclă. C. PETRESCU, A. 436. Degetele ei apucară un carton, o poză veche cu o fetiță de vreo zece ani: ochi mici, sprîncene abia estompate, gura zîmbitoare. BASSARABESCU, V. 43. adjectivestompat
ESTOMPÁ vb. I. tr. A potrivi umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) atenua, a (se) diminua. [< fr. estomper]. verb tranzitivestompa
ESTOMPÁ vb. I. tr. a potrivi, a atenua umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. II. tr., refl. (fig.) a (se) face vag, a (se) diminua; a (se) voala. (< fr. estomper) verb tranzitivestompa
estompá (a ~) vb., ind. prez. 3 estompeáză verb tranzitivestompa
estompà v. 1. (la pictură) a desena cu estompa; 2. fig. a atenua, a Îndulci: a estompă o povestire prea crudă. verb tranzitivestompà
ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină; p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) învălui, a (se) diminua. – Din fr. estomper. verb tranzitivestompa
ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor; p. e x t. a atenua, a diminua, a slăbi (intensitatea unei culori sau a unor contururi). Adina Buhuș își potrivea pălăria în fața oglinzii, estompa cu puful roșul din pomeții obrajilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. Fumul... se destramă la fiece deschidere de ușă, estompînd figurile și liniile ca într-un vis. ANGHEL, PR. 190. ◊ F i g. [Scriitorii] trebuie să combată cu intransigență influențele ideologiei dușmane care caută să estompeze conflictele din realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 2/6. verb tranzitivestompa
*estompéz v. tr. (fr. estomper). Întind cu estompa creĭonu pe hîrtie. verb tranzitivestompez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiestompat
| estompat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | estompat | estompatul | estompată | estompata |
| plural | estompați | estompații | estompate | estompatele | |
| genitiv-dativ | singular | estompat | estompatului | estompate | estompatei |
| plural | estompați | estompaților | estompate | estompatelor | |