estompare definitie

credit rapid online ifn

ESTOMPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) estompa și rezultatul ei; atenuare, umbrire a contururilor. [< estompa]. substantiv femininestompare

estompáre s. f., g.-d. art. estompắrii; pl. estompắri substantiv femininestompare

credit rapid online ifn

ESTOMPÁRE, estompări, s. f. Acțiunea de a (se) estompa și rezultatul ei. – V. estompa. substantiv femininestompare

ESTOMPÁRE, estompări, s. f. Acțiunea de a es­tompa și rezultatul ei; p. e x t. ștergerea, umbrirea contururilor; fig. formă cu conturul vag. În es­tompările de basm ale apusului, scorbura aceasta pare o monstruoasă gură de balaur. BOGZA, C. O. 13. Adina Buhuș i-a apărut materializată din estomparea viorie. C. PE­TRESCU, O. P. I 80. Deasupra unei estompări ușoare de nori, o zării [pe pasăre] deslușindu-se tot mai mult, din desimea zării. CAZABAN, V. 32. substantiv femininestompare

ESTOMPÁ vb. I. tr. A potrivi umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) atenua, a (se) diminua. [< fr. estomper]. verb tranzitivestompa

estompá (a ~) vb., ind. prez. 3 estompeáză verb tranzitivestompa

estompà v. 1. (la pictură) a desena cu estompa; 2. fig. a atenua, a Îndulci: a estompă o povestire prea crudă. verb tranzitivestompà

ESTOMPÁ vb. I. tr. a potrivi, a atenua umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. II. tr., refl. (fig.) a (se) face vag, a (se) diminua; a (se) voala. (< fr. estomper) verb tranzitivestompa

ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină; p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) învălui, a (se) diminua. – Din fr. estomper. verb tranzitivestompa

ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor; p. e x t. a atenua, a diminua, a slăbi (in­tensitatea unei culori sau a unor contururi). Adina Buhuș își potrivea pălăria în fața oglinzii, estompa cu puful roșul din pomeții obrajilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. Fumul... se destramă la fiece deschidere de ușă, estompînd figurile și liniile ca într-un vis. ANGHEL, PR. 190. ◊ F i g. [Scrii­torii] trebuie să combată cu intransigență influențele ideo­logiei dușmane care caută să estompeze conflictele din realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 2/6. verb tranzitivestompa

*estompéz v. tr. (fr. estomper). Întind cu estompa creĭonu pe hîrtie. verb tranzitivestompez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiestompare

estompare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular estompare estomparea
plural estompări estompările
genitiv-dativ singular estompări estompării
plural estompări estompărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z