*estómpă f., pl. e (fr. estompe, poate d. ol. stomp, germ. stumpf, tocit). Pele [!] saŭ hîrtie învălătucită p. a estompa. substantiv femininestompă
ESTÓMPĂ s.f. Bastonaș de piele sau de hârtie răsucită, cu care se întinde praful de creion, de cărbune sau de culori pentru a aranja umbrele unui desen. ♦ Desenul astfel obținut. [< fr. estompe]. substantiv femininestompă
ESTÓMPĂ s. f. 1. bastonaș de piele sau de hârtie răsucită, cu care se estompează desenele. 2. desen executat cu estompa (1). (< fr. estompe) substantiv femininestompă
estompă f. 1. mic cilindru din hârtie sau din piele spre a întinde creionul ori pastelul pe un desen; 2. desen făcut cu estompa. substantiv femininestompă
ESTÓMPĂ, estompe, s. f. Sul mic de hârtie, de piele sau de alt material moale, cu care se atenuează, se șterge conturul unui desen executat în creion, în cărbune sau în pastel, pentru a potrivi umbrele. – Din fr. estompe. substantiv femininestompă
ESTÓMPĂ, estompe, s. f. Sul mic de hîrtie, de piele sau de alt material moale, cu care se șterge conturul tare al unui desen executat în creion, în cărbune sau în pastel, pentru a se potrivi umbrele. (F i g.) Neagra estompă a morții îndoliase multe case. ANGHEL, PR. 90. substantiv femininestompă
ESTOMPÁ vb. I. tr. A potrivi umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) atenua, a (se) diminua. [< fr. estomper]. verb tranzitivestompa
ESTOMPÁ vb. I. tr. a potrivi, a atenua umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. II. tr., refl. (fig.) a (se) face vag, a (se) diminua; a (se) voala. (< fr. estomper) verb tranzitivestompa
estompá (a ~) vb., ind. prez. 3 estompeáză verb tranzitivestompa
estompà v. 1. (la pictură) a desena cu estompa; 2. fig. a atenua, a Îndulci: a estompă o povestire prea crudă. verb tranzitivestompà
ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină; p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) învălui, a (se) diminua. – Din fr. estomper. verb tranzitivestompa
ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor; p. e x t. a atenua, a diminua, a slăbi (intensitatea unei culori sau a unor contururi). Adina Buhuș își potrivea pălăria în fața oglinzii, estompa cu puful roșul din pomeții obrajilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. Fumul... se destramă la fiece deschidere de ușă, estompînd figurile și liniile ca într-un vis. ANGHEL, PR. 190. ◊ F i g. [Scriitorii] trebuie să combată cu intransigență influențele ideologiei dușmane care caută să estompeze conflictele din realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 2/6. verb tranzitivestompa
*estompéz v. tr. (fr. estomper). Întind cu estompa creĭonu pe hîrtie. verb tranzitivestompez
estompa substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)estompa | estompare | estompat | estompând | singular | plural | ||
estompând | estompați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | estompez | (să)estompez | estompam | estompai | estompasem | |
a II-a (tu) | estompezi | (să)estompezi | estompai | estompași | estompaseși | ||
a III-a (el, ea) | estompează | (să)estompai | estompa | estompă | estompase | ||
plural | I (noi) | estompăm | (să)estompăm | estompam | estomparăm | estompaserăm | |
a II-a (voi) | estompați | (să)estompați | estompați | estomparăți | estompaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | estompează | (să)estompeze | estompau | estompară | estompaseră |