estaz definitie

ESTÁZ s.n. v. extaz. substantiv neutru estaz

ESTÁZ s. n. v. extaz. substantiv neutru estaz

ESTÁZ s. n. v. extaz. substantiv neutru estaz

EXTÁZ, extaze, s. n. Stare psihică specială de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare. Puternic mă poartă extazul Spre-o naltă și tainică slavă. MACEDONSKI, O. I 196. ♦ Admirație profundă; adorație. [Pristanda] plin de un extaz ipocrit pentru Tipătescu... repetă ca un ecou, după prefect, cel din urmă cuvînt al frazei. GHEREA, ST. CR. I 354. ◊ Expr. A fi (sau a sta) în extaz (în fața cuiva sau a ceva) = a fi cuprins de admirație (față de cineva sau de ceva). ♦ Stare nervoasă în care bolnavul, urmărit de o idee fixă, este lipsit de senzații și incapabil de mișcări voluntare. – Variantă: estáz (EMINESCU, O. I 41, ALEXANDRESCU, P. 137) s. n. substantiv neutru extaz

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului estaz

estaz   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular estaz estazul
plural estaze estazele
genitiv-dativ singular estaz estazului
plural estaze estazelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z